Iubire cu stralucire de ametist

Cu totii ne iubim bunicii si ne dorim sa ii avem langa noi pentru totdeauna. Pe masura ce inaintam in varsta grijile cotidiene ne ocupa din ce in ce mai mult timp si desi ne dorim cu ardoare nu reusim sa ii vizitam si sa le fim alaturi pe cat de mult ne-am dori. Am copilarit alaturi de bunici si le simt lipsa destul de mult deoarece timpul nu imi permite sa ii vad decat foarte rar, iar discutiile telefonice nu alina dorul suficient. Citind un articol despre bijuterii pietre semipretioase cu ceva timp in urma, mi-am amintit de o fraza pe care de obicei ne-o adreseaza bunica noastra mie si surorii mele. De fiecare data cand o vizitam ne intreaba cand urmeaza sa ne casatorim, sa ne intemeiem o familie deoarece timpul este scurt si doreste sa ii cunoasca nepotii, iar ea nu mai intinereste. Probabil ca acest lucru il spun toate bunicile. De fiecare data ne spunea ca ne doreste sa avem parte de o iubire cu o stralucire ca de ametist. Noi mereu am ras si ne-am gandit ca sunt idei ale unei femei batrane. Citind articolul respectiv, mi-am amintit, am pus mana pe telefon si am intrebat-o de ce mereu ne zice acest lucru, deoarece aproape la fiecare vizita il auzeam. A inceput sa rada cand am intrebat-o si mi-a zis ca sigur noi am crezut-o senila si de aceea mereu radeam la auzul vorbelor sale. Bunica mea a fost o doamna superba in tinerete si de cand sunt mic copil imi amintesc ca mereu purta bijuterii pentru ca ii placeau foarte mult, insa pana la batranete a purtat un singur inel cu o mare piatra violet. Ea la randul ei il primise de la bunica sa cand s-a casatorit, care la randul ei l-a primit cadou de la cel ce urma sa ii fie sot. Din spusele ei, aceasta a avut o casnicie minunata aturi de el. Sotul ei obisnuia sa ii spuna ca de cand sunt impreuna ea straluceste ca un ametist, facand referire la piatra de la inel. Bunica mea l-a primit cadou cand s-a casatorit fiindu-i facuta aceeasi urare : "sa fii cea mai fericita si sa ai o iubire ca stralucirea unui ametist"!  Am ramas adanc impresionata de poveste si uimita totodata ca nu o auzisem pana acum. I-am spus : "Dar noi suntem doua. Cum impartim stralucirea ametistului?". Si am inceput sa rad. La care ea, vizibil emotionata mi-a raspuns : "Voi aveti grija sa gasiti domnii care sa va merite, de restul m-am ocupat eu déjà!"